Odata, nu prea demult sau poate haaat departe, in neguri de vremi era o vorba : „Iti scriu carte din…armata”. Poate nu era armata, poate era altceva. Este prea putin important. Cuvintele acestea mi-au venit in minte printre alte ganduri obosite, ratacite, sfioase uneori, alteori indraznete…
Iti scriu carte, Iubire, de departe.
Ce ? Cum ? Unde ? Cand ? Cat ? De ce…
1. Secret. Noaptea se scurteaza in fiecare zi si zilele sunt lungi.Istovitor de lungi. Se aduna si altele pe langa intrebarile la care nu am raspunsuri. Stiu ca nu e bine ca noaptea sa fie scurta.
Si iar intrebari. Altele si aceleasi. Care…? Cine…? Ce…? Unde…? Cand…? Cum…? De ce…nu…? Oare…?
Intre noi nu incap distante si regrete. Avem ceea ce este doar al nostru:Iubirea. Patimeste si Ea odata cu noi.Traieste si zambeste si Ea odata cu noi. Rade cand si cand, nu atat de des pe cat si-ar dori. Spera si respira acelasi aer ca si noi.
Uneori cand linistea pare deplina aud un clinchet ca de clopotel.Stiu ce este si stii si Tu. Atunci inima mea tresare si incepe sa bata navalnic. Stiu ca Tu esti fericita si ca iubesti. Si esti iubita ca nimeni alta, dorita cum nu exista. Doar ai inima mea la Tine in piept.
Iti scriu carte de departe
Dorul nu ne mai desparte
Te sarut si am dorinta
Sa iubesc a Ta fiinta…
Televizorul se deschide cand si cand in matasea noptii, posturile curg fara vlaga si printre gene descifrez un titlu si-un nume…
Lasă un răspuns